O, pom dulce, strămoșesc,
Ramuri câte-n tine cresc?
Unu-i tata, unu-i mama,
Unul sunt chiar eu, bag seama.
Patru ramuri numai flori
Sunt de frați și de surori.
Alte șapte-opt, sprințare,
Sunt de veri și verișoare.
Pe-alte nouă, tinerele,
Cresc nepoți și nepoțele.
Neapărat mai cresc aici
Rami-bunei și crengi-bunici,
Și mătuși, și moși, și unchi,
Așezați, inele, -n trunchi.
Iar strămoșii? O ei sunt
Rădăcini pe sub pământ.
Sincere Mulţumiri familiiilor care au participat la această expoziţie!!!
